Am putea sa spunem: "Ochii nostri trag stele in gara!", iar apoi ne-am intreba: "Cine ar putea face asta?".
Am sta si ne-am gandi...si raspunsul tot nu ar veni.
Nu stiu daca exista cineva care ar avea un astfel de dar, dar daca ar exista acea persoana ar fi cineva deosebit, o peroana adorata de toata lumea, un om vesnic vesel, care vede intodeauna partea buna a lucrurilor, cineva care iubeste viata si care o pretuieste asa cum este ea: buna sau rea.
La o evaluare mult mai ampla a cea ce am zis, apare o indoiala fireasca: omul nu poate fi asa. De ce?
Pentru ca este exact opusul.Nu poate fi drept, nu poate fi optimist, nu poate iubi viata si asta nu pentru ca nu este capabil, asta pentru ca nu vrea. Pentru el este mult mai simplu sa gandeasca negativ, pentru el e mai usor sa accepte gresala fara sa incerce sa o rezolve.
Comparand cele doua firi, ne dam seama ca sunt exact ca lumina si intunericul, focul si apa, pamantul si cerul.
In adancul nostru toti vrem sa fim asa: sa putem atrage stelele in gari...Dar ce sunt stelele? Dupa parerea mea sunt visele si sperantele, iar gara...este locul de unde ne cumparam biletul pentru trenul vietii.
Daca nu avem vise si sperante, atunci biletul nu e complet, iar trenul se opreste unde hotaraste soarta.
Poate pare greu, dar nu este...
Nu ai nevoie de un lasou pentru a prinde stelele, ai nevoie doar de putina imaginatie.